Vrăjitorie şi Voodoo
Voodoo şi Vrăjitoria sunt două dintre cele mai neînţelese religii din lume. Fiecare dintre ele
are o imagine publică şi o realitate interioară. De cele mai multe ori, imaginea publică păstrează
prea puţin din religia reală, privată şi interioară.
Voodoo
Voodoo şi Vrăjitoria sunt două dintre cele mai neînţelese religii din lume. Fiecare dintre ele
are o imagine publică şi o realitate interioară. De cele mai multe ori, imaginea publică păstrează
prea puţin din religia reală, privată şi interioară.
Voodoo
Voodoo este un amestec între catolicism şi o religie africană antică. Credinţa aceasta spune
că există un singur Dumnezeu, creatorul Universului. Subordonate acestui Dumnezeu, sunt Loas
zeităţi mai mici sau sfinţi, care sunt mesageri între cei ce practică Voodoo şi Dumnezeu. În cele
din urmă, există preoţi - Houngans şi preotese – Mambos. Deşi iniţial aproape toţi practicanţii de
Voodoo erau negri, se crede că, în momentul de faţă, între o treime şi o jumătate dintre ei sunt
albi. Cam trei sferturi sunt femei. Dacă nu aţi putut evita nonsensul arătat de filmele de la
Hollywood, să ştiţi că magia este o parte importantă a credinţei Voodoo (deşi nu cea mai
importantă). Există voodoo-işti care aruncă blesteme, cele mai puternice şi mai negative dintre
ele purtând denumirea de wangas. Dar există alţi voodoo-işti care folosesc vrăji inverse, numite pouins, pentru a rupe wangas-urile. Alţi practicanţi ai voodoo fac remedii din ierburi şi poţiuni
magice. Unii sunt clar-văzători şi sunt cunoscuţi sub numele Quatre Yeux („patru ochi”). Poate că
cea mai importantă parte a voodoo este chiar ceremonia religioasă. După ce încep uşurel, ei trec
la o frenezie religioasă şi spirituală, folosind dansul, muzica sau băuturile alcoolice, pentru a fi
mai inspiraţi. În unele ceremonii, mai ales în cele „jucate” pentru turiştii foarte bogaţi, sunt
folosite şi droguri şi practici sexuale.În cele din urmă, unii practicanţi sunt posedaţi de Loas. Se spune că atunci Loas „călăresc caii”. În timp ce este posedat sau „călărit”, voodoo-istul poate
vorbi în diferite limbi, poate face previziuni sau poate da sfaturi, poate mânui şerpi veninoşi, sau poate spune vrăji magice, etc. Există multe similarităţi cu unele secte creştine. Deşi Voodoo a început în Caraibe, a ajuns în New Orleans, iar de acolo s-a răspândit în toate oraşele principale din SUA.
Vrăjitoria
Vrăjitoria este o rămăşiţă a religiei pre-creştine. Este pe atât de frumoasă, pe cât este de veche. Nu are nimic de-a face cu satanismul sau venerarea diavolului. În zilele noastre, tot mai mulţi oameni sunt din ce în ce mai puţin satisfăcuţi de structurile religioase tradiţionale şi caută relaţii mai adânci şi mai pline de înţeles cu Divinitatea, prin metode alternative. Unii evrei găsesc aceste relaţii în mişcarea Hassidică, iar unii creştini le află în foarte-mediatizatele mişcări carismatice şi „născuţi din nou”. Unii oameni au ales credinţe estice în locul celor vestice, în care s-au născut. Datorită unei puternice dragoste pentru natură şi datorită mişcărilor feministe, unii oameni au descoperit vrăjitoria.
Nu există o structură monolitică a vrăjitoriei însă multe vrăjitoare cred în următoarele:
- Există un singur Dumnezeu Suprem, care nu poate fi cunoscut; acesta poate fi cunoscut numai prin intermediul manifestărilor sale ca Zeu/Zeiţă. Unele vrăjitoare cred numai într-o Zeiţă.
- Trebuie să fii în armonie cu Natura şi ciclurile sale (de unde şi interesul ecologiştilor), reprezentate de fazele schimbătoare ale Lunii şi de anotimpurilor.
- „Dacă nu faci rău, poţi face orice vrei.”
- Nu trebuie să accepţi nici un fel de plată pentru munca ta, făcută ptin metode vrăjitoreşti.
Tradiţii vrăjitoreşti moderne
Vrăjitoria ereditară: în care metodele meşteşugului au existat pe linie de familie.
Dianic Wicca: în care este venerată o Zeiţă, şi nu există nici un aspect bărbătesc al divinităţii.
Grupurile de veneratori sunt alcatuite exclusiv din femei.
Vrăjitoria tradiţională: în care metodele meşteşugului au fost păstrate de persoane ascunse. Există mai multe tipuri de vrăjitoare tradiţionaliste. Menţionăm doar câteva tipuri:
- celtice: a căror moştenire se trage de la celticii antici.
- nordice: a căror moştenire se trage de la druizii din vechea Anglie.
- gardneriane: în care oamenii urmează învăţăturile lui Gerald B. Gardner, aşa cum au fost ele înmânate lui de către tradiţionalişti şi amestecate cu elemente luate din cărţi vechi, magie kabbalistică şi poeziile scrise de un prieten.
- alexandriană: în care oamenii urmează învăţăturile lui Alex Sanders, care a combinat vrăjitoria gardneriană cu mai multe idei cabbalistice.
Vrăjitoria este în primul rând o religie. Există multe sărbători, dintre care multe au fost preluate şi de creştinism. Într-un mod asemănător, mulţi zei păgâni au devenit creştinizaţi ca sfinţi. Vrăjitoarele sunt vindecătoare, sfătuitoare şi clarvăzătoare. Ca parte a credinţelor vrăjitoarelor, mulţi practicanţi cred în şi fac magie, la fel cum catolicii cred în transubstanţiere. La fel cum vinul şi prescura se transformă în sânge şi carne, la fel funcţionează şi magia pentru vrăjitoare.
Magia necesită timp. Se înfăptuieşte cu ajutorul legilor naturale. Dacă faci o vrajă de dragoste, nu înseamnă că acel sau cea vizată va bate la uşa ta în acel moment, ci doar că el sau ea va deveni mai îndrăgostit(ă) de tine. Dacă ar avea loc instantaneu, atunci ar fi un miracol. Vrăjitoarele lucrează cu magie, nu cu miracole. Magia este unul dintre aspectele vrăjitoriei. Vrăjitoarele nu fac magie „neagră”, datorită a două principii pe care cele mai multe dintre ele le respectă. Primul este „Dacă nu faci rău, poţi face orice vrei”. Pentru o vrăjitoare, asta înseamnă, pe lângă interpretările evidente, că poţi face magie numai dacă NIMENI nu este rănit. Cel de-al doilea motiv este „Credinţa lor în legea karmică a Întreirii – orice faci magic se va întoarce asupra ta de trei ori”. Ar fi prostesc să faci rău cuiva, dacă ştii că ţi se va întâmpla acelaşi lucru, doar că de trei ori mai puternic! Vrăjitoria înţelege dualitatea în natură, iar iniţial, era chiar o religie a fertilităţii. De aceea, sexul este un aspect important al acestei religii. Dar este doar un aspect, nu toată religia. Cele mai multe dintre vrăjitoare nu implică sexul în meşteşugul lor decât în mod simbolic.
Este important să menţionăm, pe scurt, modul în care vrăjitoria s-a amestecat cu satanismul în minţile multor oameni. Mulţi păgâni (în limba latină, „locuitori de la ţară”) din Roma Antică îl venerau pe Pan, satirul care iubea distracţia şi zeul fertilităţii, care deseori apărea în desene şi picturi cântând la fluier. Aşa cum bine ştiu antropologii, zeii unei societăţi devin divinităţile negative ale societăţii care îi cucereşte. Pentru a sugera că păgânii nu venerau un zeu, ci pe diavolul însuşi, creştinii timpurii l-au descris pe diavol ca semănând cu Pan: cu coadă şi coarne. Cele mai timpurii Bule Papale împotriva vrăjitoarelor le acuzau pe acestea că venerau alţi zei, iar nu că se închinau lui Satana. Mai târziu, în încercarea de a şterge cu totul religiile păgâne, acuzaţia a fost schimbată în venerarea diavolului. Confesiunile vrăjitoarelor care afirmau acest fapt, au fost făcute numai prin tortură inimaginabilă.
Iată două aspecte pe care nu ar trebui să le uitaţi:
Este greu să găsiţi şi să vă alăturaţi unui grup Voodoo sau de vrăjitorie.
Atunci când suficient de mulţi oameni caută ceva, o persoană întreprinzătoare va veni şi va oferi ceea ce este dorit. În mai toate oraşele importante din SUA, răspunzând la câteva întrebări şi cereri, este posibil să vedeţi sau să participaţi la o ceremonie „Voodoo” sau de „vrăjitorie”, în schimbul unei taxe. De obicei, aceasta este o acoperire pentru orgii sexuale. Nu este nimic autentic.
Cu timpul, dacă aveţi răbdare, veţi putea găsi un grup real, dar nu plătind o taxă. Există şi grupuri de vrăjitoare care lucrează cu energiile sexuale ale trupului uman. Din păcate, nu sunt mulţi cei care pot vedea partea spirituală pură a unei astfel de relaţii. Astfel încât, dacă există un ritual care să implice utilizarea uniunii sexuale, reale sau simbolice, unii oameni nu vor vedea altceva decât SEX. Aceasta spune multe despre observator, şi foarte puţine despre cel care practică ritualul.
Ţineţi minte că grupurile care practică astfel de religii nu sunt deloc uşor de găsit. S-ar putea ca mai întâi să daţi peste grupuri false, care urmăresc doar să vă fure banii, să satisfacă mândria unui leader, sau să vă implice în activităţi sexuale nedorite. Adevăratele grupuri de vrăjitorie sau voodoo care folosesc sexul spiritualizează actul sexual şi utilizează energiile din timpul activităţii sexuale. Dacă vă alăturaţi unui astfel de grup, aveţi grijă ca sexul să fie spiritualizat, că energiile sunt folosite într-un scop pozitiv, şi că nu sunteţi obligaţi să faceţi ceva ce nu vreţi. Dar cum veţi şti dacă acel grup este o organizaţie religioasă sau dacă este potrivit vouă? Răspunsul este
simplu. Verificaţi-vă emoţiile şi sentimentele. Dacă simţiţi că este bine, pozitiv şi potrivit, mergeţi înainte. Dacă nu vă simţiţi bine şi vi se pare că ceva este în neregulă, staţi deoparte.
Nu există o structură monolitică a vrăjitoriei însă multe vrăjitoare cred în următoarele:
- Există un singur Dumnezeu Suprem, care nu poate fi cunoscut; acesta poate fi cunoscut numai prin intermediul manifestărilor sale ca Zeu/Zeiţă. Unele vrăjitoare cred numai într-o Zeiţă.
- Trebuie să fii în armonie cu Natura şi ciclurile sale (de unde şi interesul ecologiştilor), reprezentate de fazele schimbătoare ale Lunii şi de anotimpurilor.
- „Dacă nu faci rău, poţi face orice vrei.”
- Nu trebuie să accepţi nici un fel de plată pentru munca ta, făcută ptin metode vrăjitoreşti.
Tradiţii vrăjitoreşti moderne
Vrăjitoria ereditară: în care metodele meşteşugului au existat pe linie de familie.
Dianic Wicca: în care este venerată o Zeiţă, şi nu există nici un aspect bărbătesc al divinităţii.
Grupurile de veneratori sunt alcatuite exclusiv din femei.
Vrăjitoria tradiţională: în care metodele meşteşugului au fost păstrate de persoane ascunse. Există mai multe tipuri de vrăjitoare tradiţionaliste. Menţionăm doar câteva tipuri:
- celtice: a căror moştenire se trage de la celticii antici.
- nordice: a căror moştenire se trage de la druizii din vechea Anglie.
- gardneriane: în care oamenii urmează învăţăturile lui Gerald B. Gardner, aşa cum au fost ele înmânate lui de către tradiţionalişti şi amestecate cu elemente luate din cărţi vechi, magie kabbalistică şi poeziile scrise de un prieten.
- alexandriană: în care oamenii urmează învăţăturile lui Alex Sanders, care a combinat vrăjitoria gardneriană cu mai multe idei cabbalistice.
Vrăjitoria este în primul rând o religie. Există multe sărbători, dintre care multe au fost preluate şi de creştinism. Într-un mod asemănător, mulţi zei păgâni au devenit creştinizaţi ca sfinţi. Vrăjitoarele sunt vindecătoare, sfătuitoare şi clarvăzătoare. Ca parte a credinţelor vrăjitoarelor, mulţi practicanţi cred în şi fac magie, la fel cum catolicii cred în transubstanţiere. La fel cum vinul şi prescura se transformă în sânge şi carne, la fel funcţionează şi magia pentru vrăjitoare.
Magia necesită timp. Se înfăptuieşte cu ajutorul legilor naturale. Dacă faci o vrajă de dragoste, nu înseamnă că acel sau cea vizată va bate la uşa ta în acel moment, ci doar că el sau ea va deveni mai îndrăgostit(ă) de tine. Dacă ar avea loc instantaneu, atunci ar fi un miracol. Vrăjitoarele lucrează cu magie, nu cu miracole. Magia este unul dintre aspectele vrăjitoriei. Vrăjitoarele nu fac magie „neagră”, datorită a două principii pe care cele mai multe dintre ele le respectă. Primul este „Dacă nu faci rău, poţi face orice vrei”. Pentru o vrăjitoare, asta înseamnă, pe lângă interpretările evidente, că poţi face magie numai dacă NIMENI nu este rănit. Cel de-al doilea motiv este „Credinţa lor în legea karmică a Întreirii – orice faci magic se va întoarce asupra ta de trei ori”. Ar fi prostesc să faci rău cuiva, dacă ştii că ţi se va întâmpla acelaşi lucru, doar că de trei ori mai puternic! Vrăjitoria înţelege dualitatea în natură, iar iniţial, era chiar o religie a fertilităţii. De aceea, sexul este un aspect important al acestei religii. Dar este doar un aspect, nu toată religia. Cele mai multe dintre vrăjitoare nu implică sexul în meşteşugul lor decât în mod simbolic.
Este important să menţionăm, pe scurt, modul în care vrăjitoria s-a amestecat cu satanismul în minţile multor oameni. Mulţi păgâni (în limba latină, „locuitori de la ţară”) din Roma Antică îl venerau pe Pan, satirul care iubea distracţia şi zeul fertilităţii, care deseori apărea în desene şi picturi cântând la fluier. Aşa cum bine ştiu antropologii, zeii unei societăţi devin divinităţile negative ale societăţii care îi cucereşte. Pentru a sugera că păgânii nu venerau un zeu, ci pe diavolul însuşi, creştinii timpurii l-au descris pe diavol ca semănând cu Pan: cu coadă şi coarne. Cele mai timpurii Bule Papale împotriva vrăjitoarelor le acuzau pe acestea că venerau alţi zei, iar nu că se închinau lui Satana. Mai târziu, în încercarea de a şterge cu totul religiile păgâne, acuzaţia a fost schimbată în venerarea diavolului. Confesiunile vrăjitoarelor care afirmau acest fapt, au fost făcute numai prin tortură inimaginabilă.
Iată două aspecte pe care nu ar trebui să le uitaţi:
Este greu să găsiţi şi să vă alăturaţi unui grup Voodoo sau de vrăjitorie.
Atunci când suficient de mulţi oameni caută ceva, o persoană întreprinzătoare va veni şi va oferi ceea ce este dorit. În mai toate oraşele importante din SUA, răspunzând la câteva întrebări şi cereri, este posibil să vedeţi sau să participaţi la o ceremonie „Voodoo” sau de „vrăjitorie”, în schimbul unei taxe. De obicei, aceasta este o acoperire pentru orgii sexuale. Nu este nimic autentic.
Cu timpul, dacă aveţi răbdare, veţi putea găsi un grup real, dar nu plătind o taxă. Există şi grupuri de vrăjitoare care lucrează cu energiile sexuale ale trupului uman. Din păcate, nu sunt mulţi cei care pot vedea partea spirituală pură a unei astfel de relaţii. Astfel încât, dacă există un ritual care să implice utilizarea uniunii sexuale, reale sau simbolice, unii oameni nu vor vedea altceva decât SEX. Aceasta spune multe despre observator, şi foarte puţine despre cel care practică ritualul.
Ţineţi minte că grupurile care practică astfel de religii nu sunt deloc uşor de găsit. S-ar putea ca mai întâi să daţi peste grupuri false, care urmăresc doar să vă fure banii, să satisfacă mândria unui leader, sau să vă implice în activităţi sexuale nedorite. Adevăratele grupuri de vrăjitorie sau voodoo care folosesc sexul spiritualizează actul sexual şi utilizează energiile din timpul activităţii sexuale. Dacă vă alăturaţi unui astfel de grup, aveţi grijă ca sexul să fie spiritualizat, că energiile sunt folosite într-un scop pozitiv, şi că nu sunteţi obligaţi să faceţi ceva ce nu vreţi. Dar cum veţi şti dacă acel grup este o organizaţie religioasă sau dacă este potrivit vouă? Răspunsul este
simplu. Verificaţi-vă emoţiile şi sentimentele. Dacă simţiţi că este bine, pozitiv şi potrivit, mergeţi înainte. Dacă nu vă simţiţi bine şi vi se pare că ceva este în neregulă, staţi deoparte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu